Despre efortul supraomenesc de a dialoga cu porcii

Se face că în curtea unei case, pe lângă obișnuitele orătănii, erau și multe alte feluri de animale de casă. Găseai acolo iepuri care cresc repede și mănâncă puțin. Aceștia conviețuiau cu alte animale crescute pentru lapte și întreținerea terenului, care sunt de altfel foarte utile în gospodării tradiționale. Sunt astfel în curte capre, care dau lapte fiind ușor de întreținut, oi crescute pentru lapte, carne și lână. Erau și animale utile în gospodărie care nu sunt pentru ”consum” pentru toată lumea, dar sunt esențiale, cum ar fi câinii pentru pază și pisicile, care controlează rozătoarele. În principal în curte erau crescute cam toate speciile de animale domestice, dar în principal animalele pentru carne, cele care totuși necesită mai mult spațiu și hrană. Cum porcii sunt foarte comuni la sate, așa era și în curtea casei de care discutăm. Aici au ajuns să trăiască așadar mulți porci, ce aparțineau de principale rasele domestice cunoscute și și-au întemeiat familii, iar apoi sau încuscrit. Aceștia au ajuns nu neapărat majoritari la număr, dar sunt singurii care aveau un cuvânt de spus. Pe scurt, porcii erau la conducere. 

Important în curtea noastră era aceea că proprietarul a ales animalele ținând cont de mărimea impresionantă a curții sale, căci ne aflăm într-o zonă colinară cu mult spațiu disponibil. Apoi omul nostru  a construit o sumedenie de adăposturi pentru animalele mai mici sau mai mari, care aveau un bun acces la apă. Hrana depinde ce e drept puțin de anotimp și de aprovizionarea cu marfă a magazinului sătesc, sau pensia crescătorului nostru, dar lucrurile erau pe linia de plutire. Proprietarul a luat în considerare că avea o mulțime de timp zilnic disponibil, vecinii erau la distanță  și reglementări locale omenești permiteau să crești oricâte animale puteai.  Aceste reglementări locale evident că era necesar a fi completate cu reglementările suverane ale curții, stabilite întocmai ca o constituție fundamentală. Aceasta este făcută din părți adunate de pe la alții, dar este aplicată întodeauna după cum lăsa să se înțeleagă proprietarul, că doar el este suveran în curtea, grajdurile și cotețele sale. 

Proprietarul animalelor nu era însă de meserie. Fusese șofer de tir, pensionat acum de boală și puțin obez, deci clar nu știa prea multe despre politica fină de prin parlamente să facă legi cum se cade. Cunoștea numai ce auzise pe vremuri prin parcările unde dormea peste noapte în lungile sale drumuri. Cum porcii erau la conducere, reglementările au ajuns în scurt timp să poată fi numite după creatori lor, porcești. Animalele se tăvăleau prin noroi și se împroșcau cu acesta unele pe altele. Porcii guițau, găinile cotcodăceau, rațele măcăneau, vacile mugeau, caii necheazau, caprele și oile behăiau, măgarul răgea. Toate făceau asta aproape tot timpul liber, adică cel în care nu mâncau și nu se defecau.

Oricâtă neregulă pare să fi fost în curte, niciodată, nici un animal, nu își făcea nevoile în locul în care mânca. O făcea chiar lângă, dar asta nu numai fiindcă așa au văzut la porci, ci fiindcă în felul acesta își protejau resturile mesei, cele care însă cu ajunseseră în ciocurile și boturile lor. Cele care nu pornisere în drumul lor spre a deveni simple excreții.   Animalele își lăsau dejecțiile alăturat alimentelor neconsumate pentru a îndepărta orice pretendenți la acestea. În felul ăsta ele vorbeau în chiar lipsa lor  ”Sunt chiar aici, nu atenta la masa mea!”.

Pământul curții a ajuns astfel plin de pene și excremente, iar vecinilor le era și silă să treacă pe acolo de gălăgia infernală și mirosul pestilelțial ce răbufnea dinăuntru. Ba de multe ori acești au văzut și animale moarte ori desfigurate fiindcă fuseseră călcate în picioare de altele. Cele ce se întâmplau au ajuns la urechile primarului comunei, care l-a invitat pe proprietarul nostru la primărie, unde el și consilierii locali, i-au explicat că nu este prea bine ce face și cum se poartă cu animalele. L-au amenințat chiar și cu o amendă usturătoare, de nu se va conforma regulilor satul privind buna creștere a animalelor din curtea sa. Degeaba se apăra omul nostru,  cum că porcii sunt la conducere și ei dau tonul la toate fărădelegile, deși ei ar fi cei care ar trebui să impună o regulă.  Ședința se termină cu un ultimatul și fostul șofer fugi de îndată înapoi spre ograda sa, cu un gând clar, acela de a face ordine pentru totdeauna, iar ordinea asta e clar ar fi bună pentru el, animalele lui și toți cei din sat. 

Ajuns în curtea sa, merse direct la cotețul porcilor care se strânseseră în cocina lor, consternați de lipsa de mâncare, că de, omul nostru plecase la chemarea primarului. Ajuns acolo le spuse așa:  ”Curtea noastră trebuie să fie liniștită și liniștea asta de țară trebuie supravegheată de voi,  zece porci voinici, mari și puternici. Aveți hrană din belșug, un țarc încăpător și un gospodar grijuliu. Dar aveți un mare defect, alergați peste tot fără să vă uitați pe unde călcați și mâncați de la toți deși aveți destul în cocina voastră. 

Priviți găinile cum fug speriate de voi când treceți  în goană, rațele care se ascund după gard, iar vacile care mugesc de supărare când vă băgați râturile în ieslea lor.  Într-o zi, cloșca, mi-a spus că este supărată că i-a fost murdărit cuibul de urina ăluia cu pată pe ureche. Voi trăiți împreună, spuse el. Curtea e pentru toți, nu doar pentru cei mai mari și gălăgioși. 

Calul care a auzit discursul a aprobat din cap, iar vaca parcă a înțeles și ea. Apoi omul nostru a adăugat că puterea nu înseamnă să faci dezordine, ci să ai grijă să nu-i încurci pe ceilalți.

Porcii au guițat mai încet la început. Dar când au văzut că nimeni nu mai voia să stea lângă ei și că gospodarul le-a mutat troaca mai departe, au înțeles că ceva trebuie schimbat. Cel mai bătrân porc, aflat în pragul morții a guițat ceva, parcă de aprobare. Dacă vrem respect, trebuie să oferim respect, a încheiat omul nostru și le-a umplut iar troaca cu lături. De cum a terminat însă, porcii și-au reluat proastele vechi obiceiuri, dar și mai abitir. Alergau mai tare, călcau în picioare tot cotețul de găini și dansau pe ouăle cloștii care fugise disperată din calea lor. Chiar și caii au luat-o pe urmele iepurilor ascunzându-se în spatele grajdului lor, între acesta și gard. 

Toți din sat au observat asta. 

Morala. Cine împarte același loc cu alții trebuie să se gândească nu doar la binele său, ci și la al celor din jur, iar un porc needucat nu e bun decât la măcelărie.