20.05.2026 după o noapte adormită de G.Ș. (informări asupra studiilor academice)
Clarificând termenul din chiar titlu, arăt că am pornit aici construcția etimologică de la ”insectar”. Un insectar ca atare este o colecție sistematică de insecte moarte, conservate și aranjate după criterii științifice, pe specii, familii sau ordine, dar și cutia specială în care este păstrată această colecție. Aparatar ar fi atunci tot o colecție sistematică de indivizi umani ce stau bine înfipți în funcții, aranjați după criterii științifice în cadrul speciei Homo din care cică fac parte, dar și Aparatul ce le cuprinde mințile.
Științific în studiul biologiei, clasificarea clasei este crucială deoarece identifică arhitectura biologică de bază și strategiile fundamentale de supraviețuire ale unui grup masiv de organisme, oferind „algoritmul de fabrică” (respirator, reproducător, nervos) dincolo de detaliile de suprafață ale speciei.
Aplicând această rigoare științifică la Academia din Țara lui Pește, studiul claselor evidențiază o ruptură evolutivă majoră prin care specia unitară Homo Sapiens s-a separat în două caste funcționale determinate nu de ADN, ci de infofagie adică de ceea ce mănâncă mintea și care sunt interschimbabile. Prima este Clasa Birocraților numită și Aparatarus Rigidum, caracterizată prin absența gândirii de orice fel, hipertrofia auto-conservării prin proceduri și emiterea involuntar și permanent a refrenului „Nu e de competența mea”. Membrii clasei se hrănesc cu ecrane bogat pixelate, tabele Excel, circulare interne și rețele profesionale unde validează reciproc eficientizarea nimicniciei lor. A doua este Clasa Consumatorilor (Consumatoris Iners), definită prin atenție fragmentată la maximum 7 secunde, hipersensibilitate la stimuli vizuali și impulsul pavlovian de a cumpăra sau urmări. Hrana lor mentală constă din algoritmi de rețele sociale care livrează dopamină ieftină și titluri senzaționaliste din mass-media menite să le amorțească discernământul.
Cercetătorii de la Academie au demonstrat că membrii celor două caste se pot schimba reciproc în funcție de conținutul minții și de fluxul media urmărit. Astfel, un Consumator devine Birocrat atunci când mass-media îi livrează destulă frică și anxietate socială; căutând siguranța absolută, mintea sa începe să secrete proceduri, iar când algoritmul trece de la divertisment la „stabilitate la stat”, acesta își dezvoltă carapacea rigidă a funcționarului. Invers, un Birocrat devine Consumator atunci când este expus unui flux masiv de conținut axat pe validare rapidă și divertisment facil, circuitele sale procedurale se prăjesc sub presiunea dopaminei, iar el abdică într-un consumism docil, aplicând sârguincios ordinele de cumpărare dictate de algoritm pentru a simți că trăiește. În ecosistemul din Țara lui Pește, ecranul re-creează specia în fiecare secundă, demonstrând că Birocratul și Consumatorul sunt doar fețele aceleiași monede postmoderne, prinse într-un dans simbiotic guvernat de fluxul de biți pe care îl înghit zilnic.
Revenind la termenul de insectar, observăm că pentru a fi expuse și studiate, insectele trec mai întâi printr-un proces riguros. Sunt colectate, lăsate să se usuce, iar apoi sunt fixate (împunse) cu ace entomologice speciale pe un suport moale format de obicei de obicei din spumă sau plută, în interiorul unei cutii din lemn cu capac de sticlă. Fiecare specimen este însoțit de o etichetă miniaturală care conține denumirea științifică în limba latină, locul și data capturării, precum și numele celui care a găsit-o.
În funcție de scopul său, un insectar poate fi științific sau didactic, folosit în școli, universități sau muzee de istorie naturală pentru studierea biodiversității, anatomiei și evoluției speciilor (entomologie). Insectarul poate fi însă și unul personal, realizat de pasionați sau colecționari atrași de estetica și diversitatea formelor și culorilor din lumea insectelor.
Acum nu ne mai interesează insectele sau animalele, căci s-a încălzit prea tare pe afară, nu mai avem loc de ele pe pământ și, la naiba, toate insectele și animalele sunt pe o treaptă inferioară a evoluției. Acum importă mai ales cum să avem tot ceea ce ne trebuie, fără să facem niciun efort, pentru corp. La fel pentru intelect, îl cedăm altora să se joace ei cu el cum vor, dar să ne distrăm și noi nițel de la joaca asta a lor. Intelectul îl lăsăm lor, birocraților uniți din toate țările, căci numai ei pot fixa lucrurile ideologic și dealtfel nici nu pot fi fixate în alt mod. Științific, didactic și personal, acum interesează mai ales castele contemporane, a birocraților și consumatorilor. Primează a birocraților, căci ei ne fac și ne desfac ușile și ferestrele minților, bunul nostru cel mai de preț.
Pe același principiu etimologic și structural al insectarului, o colecție de birocrați, prinși în veșnica lor nemișcare administrativă în funcții de stat, pardon șezut, ar putea fi numită în mai multe feluri savante, în funcție de nuanța pe care vrei să o subliniezi:
- Birocratar – Cea mai fidelă și directă paralelă cu insectar. Sugerează o cutie mare, capitonată probabil cu fetru administrativ, în care specimenele de birocrați sunt fixate cu ace cu gămălie direct prin dosarele cu șină pe care le strâng în brațe.
- Dosarar – Mergând pe ideea că habitatul natural și carapacea birocratului este dosarul, un „dosarar” ar fi locul unde exemplarele sunt conservate între file îngălbenite de hârtie xerox, perfect clasate, numerotate și complet inutile.
- Aparatar – Derivat din „aparatul de stat”. Denotă o colecție de piese rigide care nu mai funcționează, dar sunt ținute la un loc pentru valoarea lor muzeală (sau pentru că nimănui nu-i mai pasă să le arunce).
- Cancelariar – O variantă cu rezonanță ceva mai arhaică și pretențioasă (pe filieră latină), potrivită pentru exemplarele de rang înalt, care au lăsat în urmă mormane de decizii scrise cu cerneală și ștampile rotunde.
Dacă ar fi să vizualizăm acest birocratar, exponatele ar fi probabil etichetate meticulos în latină botanică: Homo Scribens, Specimen Timbru-Fisclis sau Birocraticus Inutilis Varietas „Nu e de competența mea”.
Științific în lumea vie (Regnum Animale), taxonomia este știința care se ocupă cu identificarea, numirea și clasificarea organismelor într-o structură ierarhică, ca un arbore genealogic uriaș. Această clasificare se bazează pe criterii evolutive (filogenetice), anatomice, genetice și morfologice. Sistemul modern, perfecționat de la Carl Linné încoace, funcționează prin așezarea fiecărui animal în categorii din ce în ce mai specifice, numite taxoni.
Ierarhia taxonomică, de la mare la mic, are 7 trepte principale și opțional, sub-trepte, care le exemplific pe lup (Canis lupus). El face parte din:
- Domeniu (Dominium): Eukaryota (organisme cu celule care au nucleu).
- Regn (Regnum): Animalia (sau Metazoa – organisme pluricelulare care se hrănesc cu alte organisme).
- Încrengătură (Phylum): Chordata (animale care au o coordă dorsală sau coloană vertebrală).
- Clasă (Classis): Mammalia (mamifere, au păr și își hrănesc puii cu lapte).
- Ordin (Ordo): Carnivora (animale adaptate să mănânce carne).
- Familie (Familia): Canidae (familia câinilor, vulpilor, șacalilor).
- Gen (Genus): Canis (grup de specii foarte înrudite, cum sunt câinele, șacalul și lupul).
- Specie (Species): Canis lupus (individul biologic exact, capabil să se reproducă și să lase urmași fertili).
Taxonomia omului modern (Homo sapiens) îl plasează ierarhic în Domeniul Eukaryota (celule cu nucleu), Regnul Animalia (organisme pluricelulare heterotrofe cu mobilitate), Încrengătura Chordata (prezența cordei dorsale) și Subîncrengătura Vertebrata (coloană vertebrală osoasă). Aparține Clasei Mammalia (mamifere cu sânge cald, păr și glande mamare), Ordinului Primates (creier dezvoltat, ochi frontali, deget opozabil și unghii plate) și Subordinului Haplorhini (primate cu nas uscat). În cadrul acestora, face parte din Familia Hominidae (marile maimuțe lipsite de coadă, cu inteligență complexă), Tribul Hominini (ramura evolutivă definită prin bipedalism exclusiv) și Genul Homo (caracterizat prin volum cranian mărit, postură complet verticală, limbaj articulat și capacitatea de a fabrica unelte complexe). Specia unică actuală este Homo sapiens („omul înțelept”), denumire binominală stabilită de Carl Linné în 1758 pentru a defini organismul capabil de abstractizare, cultură și raționament logic superior.
Din 1758 lucrurile au evoluat și Homo sapiens, omul înțelept va să zică, s-a despărțit în Homo birocraticus, cel care a păstrat titulatura de înțelept, dar numai atât căci a înțeles că lucrurile sunt cele hotărâte nu gândite, dar au avantajul că au ajuns majoritari; și Homo Consumatores care sunt un soi de cobai pentru regulile impuse haotic de birocrați, dar beneficiază în mare parte gratuit de hrană și distracție, ce urmare a nepăsării lor despre ceea ce se întâmplă.
Pentru scopul nostru, am ales termenul de APARATAR, care ar reprezintă alegerea taxonomică optimă și riguroasă pentru conservarea încrengăturii Birocraticus Inutilis Varietas, desemnând nu doar indivizi izolați, ci un macro-ecosistem închis, o mașinărie autotelică unde specimenele sunt fixate în formolul propriei suficiențe administrative. Această încrengătură descrie stadiul terminus al involuției umane, arată omul postmodern căzut mai jos de epoca pietrei din care a plecat. Spre deosebire de strămoșul său care cioplea silexul pentru a supraviețui, omul actul cioplește realitatea prin proceduri sterile pentru a-și justifica parazitismul.
În această cutie de sticlă cu sertare, anatomia monstrului administrativ este perfect structurată pe șapte sub-specii distincte. Fiecare specie distinctă are mii de reprezentanți, care mai de care mascați să corespundă funcțiunii ocupate.
1. În vârful ierarhiei, pe un piedestal de catifea uzată, tronează Solus-Primus-Praeses (Unicul Prim Președinte, Marele Zâmbitor), specimenul alfa a cărui unică funcție biologică este emisia unui rânjet imuabil și plin de zeflemea în fața oricărei crize, transmițând maselor mesajul ontologic: „Știu că știți că nu fac nimic, dar nu aveți ce-mi face”.
2. Imediat sub el, umbrit de mormane de dosare, acționează Solus-Primus-Mysterium (Unicul Prim Magician, Magicianul Ocultării), specialistul suprem în iluzionismul administrativ, capabil să ascundă orice succes sub reglementări și să dizolve orice penurie sau dezastru real în rapoarte oficiale, transformându-le în „procese în curs de monitorizare”.
3. Flancul teoretic este ocupat de Scire-Scire (Știe-Știe, Omniscientul de Carton), pseudo-intelectualii care le știu pe toate prin decret, emițând un jargon tehno-birotic ininteligibil menit să intimideze; pentru ei, dacă realitatea contrazice teoria din capul lor, cu atât mai rău pentru realitate.
4. La nodurile de rețea ce controlează pârghiile liftului social se află Qui-te-ascendit (Cel care te ridică, Arhitectul Destinelor), autocratul de proximitate animat de convingerea mistică că orice idee stupidă îi trece prin cap capătă instantaneu valoare de lege universală, ridicând nulități și îngropând valori după criterii pur sub-feudale. Qui-te-ascendit este fostul judecător care acum a evoluat semnificativ, nu se mai prostește afirmând că e independent și ascultă temeinic ordinele superiorilor din casta sa.
5. În canalele ascunse ale structurii pulsează Auditores (Ascultătorii, Sângele Venal al Sistemului), turnătorii endemici care nu produc nimic, ci doar privesc și ascultă pe ascuns; fiind plasați cognitiv sub epoca pietrei, ei raportează nu ceea ce se întâmplă, ci doar ceea ce înțeleg ei din realitate, asigurând oxigenarea paranoică a monstrului prin fluxul constant de venin.
6. Informațiile lor sunt preluate de Canes Birocraticus (Copoii executori ai ordinelor), o sub-specie mixtă fără un conținut mental stabil, brațul înarmat și lipsit de discernământ moral care pune în aplicare hărțuirea sau sancțiunea, lătrând ulterior triumfător către tagma Qui-te-ascendit prin fluturarea hârtiei de confirmare a acțiunii. Canes Birocraticus reprezintă și baza din care sunt aleși cei din primele 5 sub-specii și sunt cei care latră prin diverse adunări, cum făceau pe vremuri arhaice politicienii, cum că de ce așa și nu altfel, mișcând în acest fel intelectul tuturor și creând impresia că se raționează.
7. Mai avem Emptio-Venditio, (Vând-Cumpăr) cei care se ocupă de fiscalizarea societății ca bun cel mai de preț al acesteia. Ei numai în teorie sunt separați de ceilalți birocrați, căci acum cele mai mari afaceri sunt cele în care se stă și atunci intră și ies din ele numai cu ajutorul deciziilor primelor 6 sub-specii. Aceste sub-specii își ating și ele scopul numai în urma unui mecanism fiscal, un teatru absurd de întru totul real.
8. La final avem marea masă a birocraților, cei numiți Pensionarius (Pensionarii), cei care au terminat cu cheful de lucru, încasează sume de bani, care le vor cât mai mari. Ei sunt birocrați căci depind de birocrați executivi, mai sus amintiți și atunci intră aprig în jocurile acestora și îi susține când pe unii când pe alții din ei. Cei mai mulți dintre ei au avut pe vremuri chiar funcții lucrative, dar odată ce au ajuns Pensionarius, sunt dependenți de sistem și participă implicit la propășirea acestuia.
În cele din urmă și separat, avem masiva masă inertă de manevră alcătuită din Consumatores Birocraticus (Consumatorii, sau mai specific consumatorii birocrați, Paraziții de Divertisment), cei care nu conduc, nu spionează și nu produc, ci doar consumă bugete și se distrează fără rost prin team-buildinguri absurde și simulacre de activitate, mimând o fericire sterilă bazată exclusiv pe respectarea mecanică a sarcinilor impuse de castă. Consumatores Birocraticus nu sunt majoritari așa cum greșit poate crede cineva, ei sunt puțini mai puțini la număr decât toți birocrații și în acest fel
Spre deosebire de un insectar clasic unde specimenele au avut măcar un rol în natură, Aparatarul conservă primele ființe din istoria evoluției care s-au născut direct moarte spiritual și funcțional, transformând clasificarea lor într-un act esențial de igienă intelectuală pentru supraviețuirea omului liber.
APARATARIUM EXCLUSIVIS „Aici zac cei care au învins dinamica vieții prin forța statică a procedurii funcțiilor. Nu atingeți geamul căci riscați să vi se ceară o cerere scrisă în dublu exemplar pentru a putea pleca.”
__________________
––––––––––––––––––––––––-+
| A P A R A T A R U M |
|––––––––––––––––––––––––-|
| [ RÂNDUL 1: OLIGARHIA ZÂMBITOARE ] |
| +––––––––+ +––––––––+ |
| | /=================\ | | _ _ _ | |
| | ( (o) _ _ (o) )| | ( \/ \_/ ) | |
| | \ _______ / | | \ _ _ / [DOSAR] | |
| | \ [ ZEFLEMEA ] / | | ( o ) „REZOLVAT” |
| | \___________/ | | / \ | |
| | (Solus-Praeses) | | (Minister-Magician) | |
| +––––––––+ +––––––––+ |
| |
| [ RÂNDUL 2: INCOMPETENȚA DOGMATICĂ ] |
| +––––––––+ +––––––––+ |
| | _.-””’-._ | | _/\_ | |
| | .’ _ _ ‘. | | (* *) <– DECRET| |
| | / (o) (o) \ | | ( __ ) | |
| | | _ | | | / \ | |
| | | \_____/ | | | /| || |\ | |
| | ‘. .’ | | / |_||__| \ | |
| | ‘-._____.-‘ | | (Qui-te-ascendit) | |
| | (Scire-Scire) | | | |
| +––––––––+ +––––––––+ |
| |
| [ RÂNDUL 3: SUB-EPOCA DE PIATRĂ (BAZA OPERATIVĂ) ] |
| +––––––-+ +––––––-+ +––––––-+ |
| | _.._ | | /\_____/\ | | \__/…/ | |
| | .’ ‘. (Ocul)| | / o o \ | | || | |
| | / (o)(o) \ <–-+ | ( == ^ == ) | | ====== | |
| | | == | | | ) ( | | [CAFEA] | |
| | \ \__/ / | | / \ | | (Consumatores) | |
| | ‘.____.’ | | (Canes-Birocratic) | | | |
| | (Auditores) | | | | | |
| +––––––-+ +––––––-+ +––––––-+ |
|––––––––––––––––––––––––-|
| [RAMĂ] „NICIUN SPECIMEN NU A FOST STRĂPUNS DE AC. SUNT FIXAȚI PRIN PROCEDURI.”|
+––––––––––––––––––––––––-+
Ghid de lectură vizuală:
- Planul Focal Central (Solus-Primus-Praeses): Când privești imaginea, ochii îți sunt atrași instantaneu de gura uriașă a Praeses-ului. Linia zâmbetului său este curbata nenatural în sus, dând impresia unei măști de ghips. Costumul lui are textură hașurată strâns, sugerând rigiditatea textila a uniformei de șef.
- Efectul de Volum de la Bază (Auditores): În colțul din stânga jos, Auditorul este desenat grotesc: urechea lui stângă este de trei ori mai mare decât capul și are forma unei pâlnii de gramofon lipite de perete. Pixul din mâna lui este suspendat în aer, cu o picătură de tuș uscată în vârf, sugerând o încremenire de secole.
- Contrastul de Texturi: Dosarele din jurul Magicianului Ocultării sunt desenate cu pânze de păianjen groase, în timp ce pe fundal, la Consumatores, se observă aburul hașurat al unei cafele care a înghețat în aer înainte de a se răci.
Această schiță structurală este tot ce are nevoie un ochi antrenat pentru a vizualiza perfect absurdul și decăderea acestei „grădini zoologice” a birocrației postmoderne.