Despre vacanțe și noul pelerinaj democrat

scris cu drag de Gheorghe Șarcani

Da, știm cu toții că un pelerinaj este o călătorie către un loc considerat sfânt de către strașnicul drumeț, care se dorește și de cele mai multe ori o face, a duce spre o transformare personală, după care pelerinul revine la viața de zi cu zi. Călătoria este așadar marcată temporal, iar în urma unui efort, de cele mai multe ori făcut pe toate planurile, se ajunge la locul de întâlnire cu zeul. Se ajunge acolo unde are loc transformarea dorită, după care călătorul se întoarce la casa sa, dar mai bogat ca înainte cu o chestiune spirituală, nu una materială, căci nu a plecat în vreo expediție de război. 

Pelerinajele implică așadar cel mai frecvent o călătorie sau o căutare de semnificație morală sau spirituală . De obicei, este o călătorie către un altar sau un alt loc de importanță pentru credințele sau alte convingeri ale unei persoane, deși uneori poate fi o călătorie metaforică spre propriile tale convingeri.

Multe religii acordă importanță spirituală unor anumite locuri: locul nașterii sau morții întemeietorilor sau sfinților, sau locului „chemării” sau trezirii lor spirituale, sau al conexiunii lor (vizuale sau verbale) cu divinul, locațiilor în care miracolele au fost făcute, sau locații în care se spune că o zeitate trăiește sau este „găzduită”, orice loc despre care se crede că are puteri spirituale speciale. Astfel de locuri pot fi comemorate cu altare sau temple pe care cei devotați sunt încurajați să le viziteze pentru propriul lor beneficiu spiritual. Ei pleacă pentru a fi vindecați, pentru a primi răspunsuri la întrebări sau pentru a obține un alt beneficiu spiritual. O persoană care face o astfel de călătorie este numită pelerin. Unii oameni care se angajează în pelerinaje chiar se bucură de beneficii terapeutice biologice, psihologice, sociale și spirituale.

Preotul catolic Frank Fahey (Aprilie 2002,  \”Pilgrims or Tourists?\”. The Furrow. 53 (4): 213–218.) scrie că un pelerin este „întotdeauna în pericol să devină turist” și invers, și identifică opt diferențe între cele două:

Element	Pelerinaj	Turism
Credinţă	conține întotdeauna „speranța de credință”	nu este necesar
Penitenţă	căutarea întregirii	nu este necesar
Comunitate	adesea solitar, dar ar trebui să fie deschis tuturor	adesea cu prietenii și familia, sau cu un grup de interese ales
Spațiu sacru	liniște pentru a crea un spațiu interior sacru	nu este prezent
Ritual	exteriorizează schimbarea din interior	nu este prezent
Jertfa votivă	lăsând în urmă o parte din sine, renunțând, în căutarea unei vieți mai bune	nu este prezent; călătoria este pentru o viață bună
Celebrare	„victorie asupra sinelui”, sărbătorind pentru a aminti	bea pentru a uita
Perseverenţă	angajament; „pelerinajul nu se termină niciodată”	vacanțele se termina în curând

Pelerinajele din Grecia antică includ misterele eleusine, procesiunea către Eleusis a început la cimitirul atenian Kerameikos și de acolo participanții s-au îndreptat către Eleusis, umând Calea Sacră (Ἱερὰ Ὁδός, Hierá Hodós ).

Budismul, în India și Nepal , a creat patru locuri de pelerinaj care sunt legate de viața lui Gautama Buddha. Majoritatea locurilor de pelerinaj hinduse sunt asociate cu evenimente legendare din viața diverșilor zei. Aproape orice loc poate deveni un centru de pelerinaj, dar în cele mai multe cazuri sunt orașe sacre, râuri, lacuri și munți. 

Pelerinajul creștin a fost făcut pentru prima dată în locuri legate de nașterea, viața, răstignirea și învierea lui Isus. Așa cum spunea Papa Benedict al XVI- lea scopul pelerinajului creștin nu înseamnă doar a vizita un loc pentru a-i admira comorile naturii, arta sau istoria. A merge în pelerinaj înseamnă cu adevărat să ieșim din noi înșine pentru a-L întâlni pe Dumnezeu acolo unde El s-a revelat, unde harul Său a strălucit cu o splendoare deosebită și a produs roade bogate de convertire și sfințenie printre cei care cred. Mai presus de toate, creștinii merg în pelerinaj în Țara Sfântă, în locurile asociate cu patima, moartea și învierea Domnului. Ei merg la Roma, orașul martiriului lui Petru și Pavel, precum și la Compostela, care, asociată cu memoria Sfântului Iacob, a primit pelerini din întreaga lume care doresc să-și întărească spiritul cu mărturia de credință și de credință a Apostolului. Dragoste.

Ḥajj (în arabă : حَـجّ , principalul pelerinaj la Mecca) este unul dintre cei cinci piloni ai islamului și o datorie religioasă obligatorie pentru musulmani, care trebuie îndeplinită cel puțin o dată în viață de toți musulmanii adulți care sunt capabili fizic și financiar să se angajeze în călătorie și își pot întreține familia în timpul absenței lor. Hajjul este una dintre cele mai mari adunări anuale de oameni din lume. Un alt loc important pentru musulmani este orașul Medina, al doilea cel mai sfânt loc al islamului, din Arabia Saudită, locul final de odihnă a lui Muhammad în Al-Masjid an-Nabawi (Moscheea Profetului). Ihram (haina albă de pelerinaj) este menită să arate egalitatea tuturor pelerinilor musulmani în ochii lui Allah. „Un alb nu are superioritate asupra unui negru, nici un negru asupra unui alb. Nici un arab nu are superioritate asupra unui non-arab, nici un non-arab asupra unui arab – decât prin evlavie’ – a afirmat profetului Mahomed.

Pentru evrei, în timp ce Templul lui Solomon stătea în picioare, Ierusalimul a fost centrul vieții religioase evreiești și locul celor trei sărbători de pelerinaj de Paște , Shavuot și Sukkot, iar toți bărbații adulți care puteau au fost obligați să viziteze și să ofere jertfe ( korbanot ) la Templu. După distrugerea Templului, obligația de a vizita Ierusalimul și de a face sacrificii nu se mai aplica. Obligația a fost restabilită odată cu reconstruirea Templului, dar după distrugerea acestuia în 70 d.Hr., obligația de a face un pelerinaj la Ierusalim și de a oferi jertfe din nou a încetat. Zidul vestic de sprijin al Muntelui Templului , cunoscut sub numele de Zidul de Vest sau Zidul „Plângerii”, este partea rămasă a celui de-al doilea templu evreiesc din Orașul Vechi al Ierusalimului, fiind cel mai sacru și vizitat loc pentru evrei. Pelerinajul în această zonă a fost interzis evreilor din 1948 până în 1967, când Ierusalimul de Est era sub controlul iordanian. Mulți rabini susțin că și astăzi, după distrugerea Templului, există o mitzvah pentru a face un pelerinaj de sărbători.

Bine, dar acum să ne întoarcem la spusele preotului catolic Frank Fahey, care ne-a avertizat că un pelerin este „întotdeauna în pericol să devină turist” ori invers, și identifică cele opt diferențe. În zilele noastre însă pericolul a dispărut ca prin minune și un pelerin este întotdeauna un turist și invers. 

Locurile sfinte democrate sunt atât cele de pe vremuri, dar mai ales mărețele locuri noi, stațiunile turistice cu hotelurile înstelate all-inclusive și marile orașe care au de asemenea all-inclusiv prin însăși măreția lor. Turistului pelerin vizitează chiar locurile în care au murit mulți oameni, căci și acestea sunt demne de a primi o mulțime de oaspeți prin sublimul sentiment de groază ce îl pot induce. Turistul nostru face sacrificiul ritualic reprezentat de prețul cât mai exorbitant al călătoriei sale, căci nu mai contează cât a cheltuit atâta timp cât e înconjurat de lux și are visul îndeplinit măcar 7 zile într-un an. El crede în progres, el este convins că în numai câteva cicluri economice anuale concediul lui și pretențiile sale for crește substanțial și poate, cine știe, nepoții săi se vor ghiftui și vor călători tot anul.     

Turistul prezent vrea să scape de cotidian, măcar 7 zile pe an și dorește ca aceste zile să fie cât mai multe, cu burta cât mai plină și ochii mereu surâzători, plin de lumini clorate și urechile astupate cu minunata muzică oficială de diverse genuri, dar toate pop… populare… El vrea să uite de rate în bancă și boli, el vrea să uite de tristețe și de muncă măcar în acest minunat sejur. 

Turistul vrea să uite de viața lui, dar această dorință a sa de uitare nu este decât una indusă. E indusă pentru ca acel trist consumator să-și urmeze năravurile, să muncească numai pentru a consuma, să muncească tot mai mult pentru a avea șansa să consume tot mai mult. Excursionistul nostru, uită cu desăvârșire că singurul loc de pelerinaj este acela în care pleci la drum pentru a te schimba spiritual și acel drum poate fi numai până în spatele blocului. Acel scurt drum nu costă, nu obosește și te poate scoate din ale tale. Mergi până acolo, mergi în locul cunoscut de mai multe ori, sau stai acolo mai mult. O carte poate oferi mai mult exotism cititorului erudit și mai mulți bani în buzunare.      

Dacă ar fi iar să ne întoarcem obsesiv la preotul Fahey, pelerinajul și cel 8 benefici ale sale la putem obține acolo unde suntem și acolo unde ne este casa și trebuie să revenim de fiecare dată. Apoi tot acolo, putem obține cele 8 slobozenii ale turistului, mai ieftin, dar nu pe placul altora. Niciodată nu poți călători afară din mintea ta și pe asta o iei cu tine chiar și când ești turist.