De ce caii verzi pe pereți au fost surclasați de purcelușii zburători 

G.Ș. în pauza de cafe

A fost odată ca niciodată o țară bizară și rotunjită, croită fix în forma unui pește uriaș, ancorat direct în mijlocul a nimic. În Țara Peștelui, ritmul vieții nu era dictat de anotimpuri, ci de un calendar frenetic. O dată la trei zile aveau loc alegerile pentru conducerea Bursei de Valori.

Ziua alegerilor era mereu o mare sărbătoare plină de agitație. Mii de cetățeni se îmbulzeau de la coadă până la capul peștelui, fluturând panouri, grafice colorate și pancarte cu cifre spectaculoase. Nimeni nu mai lucra nimic. Pământul rămăsese nelucrat, uneltele rugineau în hambare, iar meseriile vechi dispăruseră complet, fiindcă cea mai bănoasă și mai nobilă ocupație ajunsese jocul la bursă.

Numai că această bursă nu tranzacționa acțiuni la companii reale sau mărfuri adevărate, ci funcționa pe un principiu simplu și fascinant. Depuneai o sumă de bani, iar peste o săptămână trebuia să primești înapoi de opt ori mai mult. Era un mecanism legendar, un soi de joc de tip Caritas ridicat la rang de doctrină națională. Desigur, „valorile” din țară începuseră de mult să dispară și să fie rapid însușite de diverși cetățeni isteți, dar nimeni nu se lăsa descurajat. De fiecare dată când se alegea noua conducere, toți sperau din tot sufletul că de data aceasta va fi diferit și că noua administrație va fi mult mai bună decât cea veche.

În mod tradițional, expresia lor favorită pentru promisiuni imposibile fusese „cai verzi pe pereți”. Însă vremurile se schimbaseră, iar vechiul simbol își pierduse farmecul. În locul lui apăruseră purcelușii zburători, acele incredibil de drăguțe creaturi roz, zâmbitoare și înzestrate cu aripi strălucitoare de AUR. Purcelușul zburător devenise noul simbol național al inocenței și al posibilității neclintite ca imposibilul să se întâmple.

În timp ce mulțimea din corpul peștelui striga, vindea, cumpăra și vota de zor, un purceluș roz cu aripi aurii plutea vesel și relaxat deasupra întregului balamuc. Privind de sus la furnicarul de oameni care agitau grafice și speranțe, purcelușul zâmbea cu o satisfacție dulce-amăruie.

Unii dintre cetățenii de jos, văzând că rezultatele din această rundă încep deja să scârțâie, oftat-au resemnați, dar optimiști: „Eh, nu-i nimic! Așteptăm alegerile de peste alte trei zile. De data asta chiar va fi altfel!”