Cârmuirea, ignoranța radicală și abordarea unei reevaluări la consimțământului alegătorului

AVERTISMENT: Scrierea de mai jos este un pamflet, așa că nu luați nimic în serios cu privire la neseriozitățile care se întâmplă în viața voastră!

cu mult drag G.Ș.

Abstracțiuni

Din ce în ce mai mult, apar pe piață produse și servicii care au la bază în principal o decizie administrativă, adică o decizie care nu are la bază o pregătire tehnică sau socială de excepție ci una bazată pe reciprocitatea alegerilor mediocrității. Utilizarea acestor produse și servicii necesită incipient consimțământul nostru explicit, de exemplu, prin așezarea ștampilei de vot pe anumite pătrățele sau acceptarea funcționării cu  complezență.  În prezent administrația are capacitatea clară de a evolua numeric și de a-și schimba propriul modus operandi în timp, astfel încât să nu putem ști, în momentul consimțământului, ce va fi în viitorul cu care suntem acum de acord. Prin urmare, consimțământul informat este imposibil. Apare aici o problemă a ignoranței radicale. Articolul nostru argumentează că ignoranța radicală poate submina consimțământul informat, dar în anumite condiții instituționale, de protecție a voinței votantului, administrația ar funcționa așa cum a  informat inițial votantul, cu posibilitatea schimbării chiar radicale a decidentului administrativ. 

1 Consimțământul informat al votantului, decizia administrativă (DA) și ignoranță radicală

Utilizarea deciziei administrative (DA) în societate este în continuă creștere. DA este utilizată chiar în industria bancară și a asigurărilor; în vânzarea angro sau cu amănuntul, în marketing și publicitate în general, în industria sănătății și cea medicală; în sistemul de educație; sistemul penal punitiv și asemenea contravențional, în industria de divertisment sau în orice alt tip de activitate vă închipuiți că ar putea exista. DA apare nu numai în industriile necesare, dar crează și intrustrii inutile scopului declarat, cum este imensa industrie birocrată cu toate aparatele și personalul necesar acesteia.

Pe măsură ce utilizarea DA crește, interacțiunea noastră cu DA și influența DA asupra vieții noastre crește, de asemenea. Indivizii sunt influențați de funcționarea DA și la momete regulate de timp trebuie să-și dea acordul pentru utilizarea unui anumit tip de DA, deși este dificil în a discerne tipologii specifice. Acest lucru se poate face prin ștampilarea la diverse momente de timp, niciodată mai mici de 1 an, a unei foi de hârtie ascuns de ochii celorlalți, asemeni hoților care lucrează pe ascuns pentru a nu fi surprinși. Articolul se concentrează asupra acestor acte de consimțământ semnificative din punct de vedere moral. Articolul susține că un consimțământ inițial  informat nu poate fi modificat unilateral de decidenți prin utilizarea de diverse DA. Modul în care sunt luate anumite tipuri de DA îi împiedică pe indivizi să știe ce va fi în viitor cu care sunt de acord acum. Numesc această incapacitate inerentă de a ști în prezent ce este în viitor la care cineva consimți „Ignoranță radicală”. Dacă, așa cum este opinia comună asupra consimțământului votantului⁠, consimțământul valid este unul informat, atunci acest lucru ne pune la încercare capacitatea de a oferi consimțământul valid pentru produse și servicii bazate pe DA care nu respectă intenția votantului.

2 Consimțământ valoros, valid și informat

Această secțiune cuprinde o scurtă discuție asupra valorii consimțământului votantului, a modului în care (anumite aspecte) ale valorii respective este menținută în consimțământul valid și a modului în care cerința de a fi informat este importantă pentru această funcție de valabilitate în protejarea (aspectelor specifice ale) valorii consimţământului.

Există multe motive pentru care consimțământul este valoros și există diverse fețe ale consimțământului valoric. În primul rând, consimțământul are putere de transformare: poate transforma acțiunile care sunt altfel interzise din punct de vedere moral în permise (de exemplu, poate transforma furtul unui rinichi într-o donație de rinichi). Consimțământul – și solicitarea consimțământului – au, de asemenea, valoare în creșterea valorii personale a agenților DA. 

Cererea de consimțământ ajută la inculcarea unui sentiment de încredere a votanților tineri, chiar și atunci când consimțământul lor nu este necesar din punct de vedere moral (de exemplu, vaccinări, încorporările etc.). Îi ajută să creadă că sunt persoane care capabile să-și aleagă propriul drum în viață, deși credința nu are legătură cu realitatea. Mai mult decât atât, a cere consimțământul – chiar și atunci când consimțământul nu este necesar din punct de vedere moral – aduce, de asemenea, un sentiment de respect față de ceilalți: ne învață că este important să cerem consimțământul altora la fel cum este important să existe și al agenților DA. Astfel, consimțământul exprimă autonomie (sau impresia de autonomie), iar solicitarea consimțământului exprimă respectul pentru propria autonomie. Consimțământul protejează și promovează autonomia. Când cineva își dă votul, acest lucru garantează că nu este forțat să facă ceva ce nu ar dori să facă dacă ar putea alege. Este o modalitate prin care agenții DA își exersează și își protejează autoritatea. Acest lucru este neadevărat chiar dacă nu este nimic în neregulă din punct de vedere moral cu lucrul la care ar trebui să consimți, fie în mod obiectiv, fie din perspectiva proprie a agentului. Să presupunem că sunt un samaritean la tuns iarba: mă plimb atunci când tund iarba neîngrijită. Nu intru în casa nimănui, tund gazonul într-un moment al zilei în care nu deranjez pe nimeni, îmi folosesc echipamentul și propria sursă de curent, fac curățenie după mine și așa mai departe. Dar, dacă nu am obținut consimțământul proprietarului gazonului, atunci i-am încălcat proprietatea⁠. Le-am greșit nu făcându-le rău, ci eliminându-le capacitatea de a decide singuri ce să facă cu propriile lor bunuri (chiar dacă ar fi fost de acord dacă li s-ar fi dat șansa să exprime acordul). Deci, actul de consimțământ – precum și cel de a solicita consimțământului – poate fi valoros din diferite motive. Mă concentrez aici pe motivele legate de autonomia votantului. În special, sunt interesat de cât de valoros este consimțământul acestuia (cum este protejat, exprimat și îi este respectată autonomia) atunci când el este valabil.

Există mai multe condiții pentru ca votul să fie considerat valabil. De exemplu, cineva nu ar trebui să fie constrâns, să aibă oportunități rezonabile de pe urma votului, să fie conștient, să aibă anumite capacități cognitive, psihologice și de raționament și să fie suficient de informat. Mă concentrez aici pe condiția de informare a votului valid. În special, sunt interesat de modul în care informarea poate face votul valid și valoros în ceea ce privește rolul consimțământului în exprimarea, protejarea și promovarea autonomiei votantului.

Conform opiniei comune despre consimțământul la vot, acesta să fie valid trebuie ca votantul să fie informat. Cu toate acestea, este important de reținut că nu trebuie să acceptăm această viziune comună sau ortodoxă și există mai multe argumente care trebuie aduse împotriva opiniei conform căreia consimțământul valid trebuie să fie unul informat. Acest articol contribuie la acest număr tot mai mare de cercetări și oferă o viziune a contextului politico-instituțional despre de ce și când consimțământul neinformat (sau imperfect informat) poate fi valid.

În scopurile actuale ale argumentului, însă, vom presupune ca majoritatea că consimțământul valabil de vot trebuie să fie unul informat. Spre deosebire de opinia comună, vom presupune o noțiune nestandard, slabă, bazată pe abilități, a ceea ce face consimțământul informat. Pe această concepție, consimțământul este informat atunci când se aplică două condiții:

Votantul are cel puțin una dintre următoarele:

(a)Toate informațiile disponibile relevante pentru decizia lui (a o înțelege); sau.

(b) Capacitatea – în termeni de acces epistemic, timp suficient și resurse cognitive – de a colecta, înțelege și considera informațiile disponibile relevante pentru decizie; sau Resurse de comunicare disponibile sau persoane care pot compensa orice insuficiență la (a) sau (b) (de exemplu, prieteni, rude, colegi de muncă, colegi de echipă, consilier profesionist, etc).

Pentru a decide dacă își dă consimțământul, votantului poate alege în mod autonom dacă să folosească (a), (b) sau (c), sau toate sau niciunul.

Aceasta nu este o viziune necontroversată asupra a ceea ce înseamnă informarea votantului. Votantul este considerat informat în mod obișnuit când: are și înțelege toate informațiile relevante disponibile pentru decizia de vot. În general, putem spune că deținerea de informații nu este ceea ce face ca consimțământul să fie informat. În primul rând, există o diferență între a avea informații și a le înțelege. De exemplu, majoritatea pacienților nu înțeleg procedurile medicale la care sunt de acord; totuși considerăm consimțământul lor ca fiind informat și valid.

Mai mult, există o diferență între a fi dezinformat și neinformat și există o diferență între a fi neinformat prin alegere sau nu. Când ignoranța este forțată asupra mea sau când sunt dezinformat, consimțământul meu este neinformat într-un mod care îi subminează validitatea. Uneori, însă, ignoranța mea este aleasă: s-ar putea să decid, având în vedere abundența de informații și constrângerile de timp presante, să accept un tratament fără să aud prea multe despre el. Îmi pot suspenda judecata cu privire la obținerea mai multor informații și pot decide într-un fel sau altul în timp ce aleg să nu obțin toate informațiile disponibile. O astfel de „suspendare a ignoranței” nu ar submina validitatea consimțământului, cel puțin nu conform concepției comune despre consimțământul informat. Când aleg ignoranța, consimțământul meu este neinformat, dar nu dezinformat.

Deocamdată, va fi suficient să menționez că (1) exprimarea, protejarea și promovarea autonomiei este unul dintre principalele motive pentru care consimțământul este valoros; (2) consimțământul poate exprima, proteja și promova în mod corespunzător autonomia numai atunci când este valabil; și că (3) consimțământul este valabil numai atunci când este informat. Consimțământul pentru serviciile și produsele bazate pe DA nu poate fi niciodată informat și, prin urmare, dacă (3) este adevărat, atunci un astfel de consimțământ nu este niciodată valabil. În unele contexte normative și instituționale, consimțământul valid nu trebuie informat (nici măcar în sensul slab pe care l-am subliniat aici).

Problema ignoranței radicale nu este exclusivă pentru DA, există și alte contexte în care suferim de ignoranță radicală, cum ar fi cercetarea medicală, testele farmaceutice și tratamentele medicale experimentale. Dar, credem că consimțământul este valabil în aceste cazuri. Deci, care este diferența? De ce ar trebui să credem că consimțământul pentru anumite servicii și produse bazate pe DA nu este valid, în timp ce consimțământul pentru tratamentul medical experimental este valabil, când în ambele cazuri suntem la fel de neinformați ( sau, imperfect informat)?

Pentru a răspunde la această întrebare, lucrarea începe prin a sublinia argumentul bazat pe autonomie pentru punctul de vedere comun conform căruia consimțământul valid trebuie să fie informat. În special, articolul se concentrează pe DA care permite coordonarea unei activități nesupravegheate de vigilența votantului inițial.

Articolul arată apoi că un consimțământul informat al votantului pentru un anumit tip de DA este imposibil în contexte care implică anumite tipuri de DA, deoarece indivizii care consimt prin vot sunt radical necunoscători în astfel de contexte. Lucrarea se încheie argumentând că ar trebui să renunțăm la ipoteza comună că consimțământul neinformat al votantului nu poate fi un consimțământ valid. Consimțământul neinformat al votantului poate fi mai puțin valoros, dar nu trebuie să fie întotdeauna așa. Contexte de decizie diferite asigură protecții diferite pentru autonomia individuală. Consimțământul neinformat al votantului poate fi valoros atunci când autonomia cuiva este susținută și protejată în continuare prin alte mijloace și norme instituționale.

Astfel, argumentul este aproximativ după cum urmează: DA își schimbă modul de funcționare în timp. Prin urmare, atunci când acordăm consimțământul pentru activitatea unui tip administrativ care produce un tip de DA (ipotetic) continuu, nesupravegheat, de schimbare automată, nu putem ști ce este în viitor cu care suntem de acord acum. Prin urmare, însăși natura acestui tip de DA ne împiedică să fim vreodată în măsură să oferim consimțământ informat pentru astfel de servicii și produse bazate pe DA. Cu toate acestea, un astfel de consimțământ poate fi în continuare valabil și valoros. În special, atunci când DA este utilizată în contexte instituționale și normative care se bazează pe protecții puternice pentru propria autonomie a individului care a dat consimțământul prin vot, atunci aceste norme instituționale pot permite un DA numai conform consimțământului valid, deși imperfect informat.