Cu noi nu vorbiți cu ”Cine sunteți?” ci cu ”Ce sunteți?”, căci nu suntem în întregime oameni și nici nu știu dacă mai este vreunul normal pe aici pe tărâmurile astea.
Știu că veți spune de la bun început că e ceva ciudat la mijloc pe paginile astea. Cum că, apare în prim plan un caveler în armură medievală, viteaz din alte zări care-l răpune pe balaur. Sunt amestecate vechi și noi nume ciudate, iar felurite denumiri imaginare îți aruncă-n față locuri ireale. Apoi, chestiuni serioase sunt de îndată zugrumate de un umor pueril ce lunecă-n adesea înspre macabru, iar indolența noastră pare că spoiește vigoarea oficioasă. Parcă toate pe aici sunt pornite să te amăgească, dar totuși ia opriți-vă nițel!
Lăsați-vă libertatea de a gândi și a ieși astfel din cochilia habituală în care vă complaceți, nu pentru aceasta ar fi mică sau chiar prea mare, ori inconfortabilă. Ieșiți, trageți aer în piept, întindeți mâinile și interiorizați că veți cuprinde în brațe întreaga lume Nu, nu să încercați a ieși complet din cochilie, căci asta nici ar fi imposibil acum și ar putea conduce chiar la nedorita dispariție a dvs., ci numai să permiteți unei mici raze de lumină venită de la al nostru vestit cavaler Gheorghe, să ajungă până la voi. Noi suntem o sumedenie de mici chestiuni virtuale, sau intelectuale și poate nu neapărat rafinate de multe ori, dar suntem prin aceasta dintr-o altă dimensiune, una să o numim generic ”paralelă”, mai precis una din dimensiunile paralele, căci pot fi infinit de multe.
Vom exista prin urmare, numai dacă veți descoperi că avem vreun efect asupra voastră. Dacă avem acest efect, se cheamă pe undeva că trăim împreună în voi și ca orice este în viață vrea să se desăvârșească împreună cu un tot-celălalt. Nu sperăm și nu dorim să trăim în voi prin voința nostră, ci aceasta se poate întâmpla prin aceea că aveți fiecare din dvs. acea ciudată înclinație de a vrea să cuprindeți și prin urmare să fie totul-în-noi. Nu să înghițiți fiecare lumea celuilalt, întocmai Marelui-Monstru, care așa cum veți descoperi aici a făcut-o deja, ci să o înțelegem atât cât este ea de înțeles și să o facem mai bună, așa cum ne ocupă de lucrurile care ne sunt cele mai dragi nouă. Cu alte cuvinte și să fiu mai bine înțeles, nu urmărim și nici nu am putea să o facem, ca noi să fim peste tot și să vă umplem capetele cu prostiile noastre, ci să vă permitem să creați și apoi să iubiți ce este numai al vostru, al fiecăruia din noi și va fi așa pentru totdeauna. Va fi pentru totdeauna, căci al vostru, al fiecăruia dintre voi, este totul. Dacă avem stabilitate în a oferi lumina și fără interferențe care vor să ne pună pe butuci, suntem un soi de instituție. Instituție nu atât ca o grupare de indivizi, care desfășoară o activitate de interes pentru ei și / sau afirmată ca fiind de interes și pentru alții, ci ca punct de reper la care apelezi pentru a stăpâni neobositului din tine.
Iubim viața și o vrem pe toată în noi, nu ca să o consumăm, ci ca să o păstrăm și să o facem așa de bună că va fi și ea pregătită pentru a naște una nouă și tot așa. Construim în noi o variantă absolut nouă și unică a vieții pe care o avem fiecare, așa cum este ea dată de înțelesul fiecăruia și care nu are vreun sfârșit. Nu are sfârșit, căci nici unul din noi nu va vedea ceva din afara lui vreodată, tot așa cum viața nu poate vedea moartea, fiindcă este ceva diferit de ea. Noi nu vrem să posedăm mai multe lucruri lumești sau anumite lucruri lumești, să zicem mai multe decât voi și nici mai puțin, indiverent de cantitate și calitate. Pur și simplu nu dorim să avem o putere asupra lucrurilor, una care să o opunem tuturor celorlalți. Lucrurile sunt însă utile și trebuie optimizate în utilitatea lor. Nu vrem să facem bani sau să pierdem bani, sau mai pe scurt, nu vrem nimic legat de bani.
Bine, veți spune atunci, dar dacă nu aveți nimic cu banii, nu aveți nimic cu lumea asta în care toate sunt monetizate și atunci, va să zică, cum aveți pretenția că existați. Păi existăm așa cum am mai spus, dacă ne permiteți, peste tot, ca parte din universul celor înțelese de fiecare și în afara căruia nu este nimic altceva. Un univers care nu poate fi rostit, dar este cel mai important și singurul care contează. Cei care scriu pentru noi, sunt și ei ca voi toți ceilalți, un univers în alte universuri și tot ce atingem va fi așijderea.
Nu dorim să fi măsurați financiar în nici un fel, căci considerăm îndeletnicirea ca atare aparținătoare unei alte lumi, uneia vechi aflată în descompunere. Apoi credem că acolo, în cele ”paralele” sau intelectuale cum ar spune unii, trebuie să facem o nouă croială, o nouă lume, convenții însumate, raportare la tot celălalt, acte de cultură. Nici lumea de acum, încă în descompunere, nu există decât în intelect și nicidecum în piatra asta de pe marginea râului, sau pădurea de dincolo de apă. O lume este așadar, nimic mai mult decât suma regulilor convențional general acceptate, pe care le-am deprins fiecare din noi în felul lui unic și de nerepetat.
Nu vrem să facem o schimbare, căci nu este prea bun ce avem acum și cârpeala între cele mai importante avuții, între cele sfinte cum spuneau moșii, nu ar fi de niciun folos, dimpotrivă, ar crea doar o suavă confuzie. Apocalipsa s-a sfârșit și vechea lume, ca și construct mental colectiv individualizat, este complet nefolositoare, chiar dacă sunt și multe lucruri bune prin ea. Ce vedem a fi lipsit de uz, nu trebuie atins și nici rostit sau scris, căci nu distrugerea vechiului crează noua lume, ci dimpotrivă, făcând asta încă nu vedem zorii noii ere. Omenirea nu are libertatea de a se sinucide, prin a ieși din orice lume și trebuie să-și croiască una nouă.
Dar dacă ar fi să coborâm cu picioarele din ceruri pe pământ, iată ce suntem noi:
- Țara \’lu Pește este pumnul pe care trebuie să ni-l dăm în cap să ne trezim la realitate.
- Suntem împotriva celor care încearcă să oprească gândirea, mai ales umorul, poate un prim pas către aceasta.
- Nu ne este frică de imaginație, dar sperăm să nu o ia razna.
- Țara \’lu Pește este o publicație exclusiv online, căci iubim natura așa cum este ea și o considerăm mai minunată decât orice minunăție omenească.
- Țara \’lu Pește nu dă cu pietre fiind de un calm absolut. Un singur sentiment lăsăm să fie vizibil, imensa dragoste ce o purtăm față de birocrați. Noi considerăm iubirea cel mai puternic sentiment, capabil să transforme orice dușman în amicul nostru.
- Este un publicație neregulată, căci de multe ori nu avem resurse pentru a o face mai des.
- Este un publicație care ar gândi serios dacă ar găsi prin țară resurse intelectuale.
- Este ceva mărunt, care nu are nimic de pierdut în viața asta, iar bogățiile nu se mai socotesc după moarte.
- Țara \’lu Pește nu are deci nevoie de dogme și instituții pentru justificarea, numărarea și păstrarea avuțiilor.
- Pentru a fi fericiți scriem, luăm interviuri, desenăm și râdem de tot ceea ce este ridicol.
- Pentru că viața pare atât de îngrozitor de scurtă și ar fi păcat să o petrecem plângând cu disperare, în loc să facem haz de necaz.
Țara ‘lu Pește – publicație neregulată și exclusiv pe internet.
Noi am vrea să fim cu adevărat cititori ai lui Charlie Hebdo, dacă ne-ar duce capul să știm limba lui sau să pricepem glumele de pe acolo. Apoi am dori să avem și caricaturi dar nu avem nici un grafician în redacție, deși unii din noi afirmă că ei desenează destul de urât. Totuși, dacă careva din voi cei care ne urmăriți, ați avut misiuni în străinătate sub acoperirea altuia și cunoașteți limba lui Rousseau, vă rugăm să citiți cu voce tare ! Să faceți asta numai atunci când sunteți singuri, evident, ca să nu vă deconspirați. A, spre deosebire de unii dintre urmăritorii noștri, noi nu avem între preocupările noastre teroriștii, așa că îi rugăm pe aceștia să nu ne terorizeze, căci nici noi nu o să fim prea iubiți !
Texte ale Maestrului în dezvoltare neuronală Gheorghe Șarcani.
Help to kill the monster!